Se cuvine astăzi, pe 21 Decembrie, să vorbim despre Revoluție, adică despre evenimentul istoric care a determinat o schimbare majoră într-o orânduire socială la un moment dat. Și despre eroii revoluției, adică acele persoane care, complet în răspăr cu ceea ce se întâmpla în lumea în care trăiau, și-au asumat până la capăt – irațional și înfrângând însăși instinctul de supraviețuire, actul mărturisirii crezurilor lor, crezuri care au devenit fundamentul Revoluției.

Acum, la 33 de ani de la evenimentele din ’89, memoria s-a estompat, durerea a dispărut odată cu soții, frații și părinții celor căzuți la Revoluție pentru Libertate. Doar în copiii eroilor mai licăre undeva amintirea celui plecat dintre noi pentru noi, pentru libertatea noastră.

Mai vie a fost emoția amintirii în anii 2020-2021 atunci când darul lor, darul eroilor pentru noi – Libertatea, ne-a fost luată… atunci, în sevraj de libertate, comemorarea eroilor din ’89 a fost mai dramatică. În zilele noastre, la doar un an distanță, stingerea durerii cauzate de lipsa de libertate va fi dus și la diminuarea, dacă nu stingerea dorului față de ei, de eroi. Dar e normal… așa e construit omul, iar uitarea e nu doar un blestem ci și o alinare – cum ar fi să trăim îi azi cu aceeași intensitate durerea pe care o lasă în urmă plecarea unui apropiat, sau traumele cauzate pâna anul ăsta de coaliția plandemică planetară care ne-a închis în case, care ne-a forțat să ne administrăm tratamente experimentale, care ne-a limitat dreptul de a munci de a învăța, de a ne închina, de a ne mișca, de a ne vedea… și le-a condiționat pe toate de asumarea rolului de cobai plătitor pentru statutul de cobai.

De aceea poate și anul ăsta ar trebi să activăm cumva o memorie recentă și să ne gândim la Revoluție ca la momentul în care am reprimit cel mai important dar al unei ființe umane: Libertatea. Restul, discuțiile despre dacă a fost sau nu lovitură de stat, despre ce am pierdut și ce am câștigat în ultimii 33 de ani… trebuie să rămână colaterale. Da, evident că Revoluția din ’89 din România a venit într-un context internațional să-i spunem cel puțin favorabil, desigur că a fost orchestrată și instrumentalizată, e clar că a fost confiscată de cei care au prilejuit-o, și în mod evident a fost distrus tot ce trebuia distrus de cei care au stabilit marele scenariu, cei care sădeau chiar din ’89 semințele globalismului. Poate nu trebuie amintit nici faptul că tot în ’89 a fost momentul în care Terra a intrat în era Unipolarismului politic, a hegemoniei totale și a absolute a SUA, necontestată și necontracarată de nimeni… până anul ăsta!

Nu, nu despre asta trebuie să vorbim azi. Ci despre Eroism și Libertate! Sunt singurele care contează azi! Faptele celor căzuți în ’89 au fost eroism pur, căci ei au murit într-o luptă care știau că e disproționată și fără șansă de victorie la acel moment, din iubire pentru Libertate pentru… alții. Pentru noi! Și ei știau asta… și d-aia au fost, sunt și vor rămâne eroi! Căci ei nu știau nici de scenarii, nici de marii regizori globali și nu prevedeau nici faptul că pe sacrificiul lor se va clădi lumea viitorului: globală și unipolară. Ei s-au luptat doar pentru Libertate. O luptă care s-a finalizat doi ani mai târziu când, pe 8 Decembrie 1991, a fost adoptată Constituția care consfințea victoria lor, victoria Libertății.
E important să amintim asta pentru că o facem în anul în care #LegilePredoiu au abrogat, de facto, Constituția. E anul în care #CoalițiaTrădării, după ani în care ne-a încălcat drepturile constituționale dobândite prin sacrificiul lor, al eroilor, pentru diferite motive servite de puterea globalista, ei, cei din PSD-PNL-UDMR ne-au furat cel mai important dar al eroilor din ’89: drepturile garantate de Constituție – căci ăsta va fi efectul direct al „Legilor Justiției’ adoptate de #CoalițiaTrădării sub pretextul unei intrări, dovedite între timp iluzorii, în Schengen.

Acesta este contextul în care, cu orice risc, îmi asum rolul de a spune că trebuie să salvăm Constituția, spiritul Constituției născută din sângele lor, al eroilor, iar această salvare vine doar prin întărirea ei, prin rescrierea și completarea ei cu dispoziții care să îi reconfirme supremația în România. Căci la 33 de ani de la revoluție, așa cum spuneam, singura soluție este #oNouăConstituție. Ar fi, de fapt, finalizarea Revoluției începute în ’89, atunci când, odată cu garantarea libertăților noastre, Sistemul și-a păstrat portițe de salvare și revigorare, portițe accesate de atunci și transformate în adevărate Arcuri de triumf ale Sistemului asupra celor care s-au luptat, se luptă și se vor lupta pentru #Libertate!

De aceea v-am propus ca, niciodată până acum, să ne scriem noi, simplii cetățeni, Constituția! Noi, nu ei, politicienii controlați de Sistem! Asta ar fi încununarea Revoluției din ’89: poporul suveran să își scrie Constituția, să forțeze Parlamentul să o adopte cum vor cetățenii și să o treacă prin referendum! Asta ar fi #oNouăRevoluție! Una adevărată, fără sânge, dar cu multă determinare și curaj. Dar Revoluțiile se fac doar de către eroi, dar voi știi deja asta!

Și ca să vă dau dovada că doar #RevizuireaConstituției ar putea reanima spiritul Revoluției din Decembrie și ar da o lovitură de moarte Sistemului, restabilind Suveranitatea și Independența României, vă las aici propunerea de modificare a articolului 118 din Constituție:

„(4) Serviciile de informații și cele asimilate acestora se organizează exclusiv în sistem civil, în condițiile legii. Organizarea de activități militare sau paramilitare în afară unei autorități statale este interzisă.
(5) Pe timp de pace, pe teritoriul României pot intra, staționa, desfășura operațiuni sau trece trupe străine numai cu acordul prealabil al Parlamentului și în condițiile legii sau ale tratatelor internaționale la care România este parte.”

Asta ar fi lovitura de moarte dată celor care ne-au omorât eroii din ’89. Și nu ar fi singura!

De aceea vă spun, acum la 33 de ani după evenimentele din ’89 că #SinguraSoluție ar fi o nouă și adevărată Revoluție fără oamenii Sistemului la butoane, fără regii globale, o Revoluție produsă de #oNouăConstituție scrisă și adoptată de cetățeni.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Post scriptum: Mi se va spune iar că sunt visător și naiv, că e imposibil de învins sistemul, că lumea merge doar cum vor mai marii lumii. Probabil că au dreptate. Sigur au! Dar visul și chiar naivitatea sunt ultimele rămășițe ale darului Libertății primite în dar de la eroii din ’89 și sunt un lux într-o lume a pragmatismului și oportunismului. Nu vreau să renunț la acest dar, vreau să mă mai bucur încă de luxul de a fi naiv și visător… cât mi se va mai da voie! Probabil că Revoluțiile s-au născut uneori și din visuri și naivități, chiar dacă ulterior au fost confiscate de pragmatici și oportuniști!

Av Dan MV Chitic