Nancy Pelosi. Sau poate de azi va trebui să-i spunem doamna Pearl Harbor. Căci iminenta aterizare la Taiwan a acestei doamne aflate la vârsta senectuții și a marii liniști mentale poate însemna începutul celui de-al treilea război mondial. Pretextul implicării armate fățișe a SUA ar fi ca și servit complexului militar industrial american, așa cum s-a întâmplat și în al doilea război mondial. Și asta pentru simplul motiv că armata chineză va face ce a spus că va face: va ataca Taiwanul. Iar SUA știe acest lucru, motiv pentru care cu multe zile înainte de a începe chiar să se vorbească despre decolarea d-nei Pelosi către Taiwan, marină americană și-a îndreptat portavioanele către Marea Chinei. 

Deci nu e un accident. Deși au apărut în presă unele așa zise „disensiuni” între Biden și Pelosi (hai să fim serioși! – de parcă ar mai putea avea disensiuni aceste două personaje), plecarea spre Taiwan a lui Pelosi nu e intempestivă și nici accidentală! Asta e confirmat de prezența masivă și recentă a armatei americane în jurul Taiwanului. Ceea ce înseamnă că americanii sunt conștienți că vor declanșa un nou război, de data asta cu China. Căci reacția Chinei nu este doar ușor de anticipat, dar este și anunțată. De altfel, chiar acum când vă scriu am văzut o știre potrivit căreia „au început exerciții cu tiruri reale în Marea Chinei de Sud în așteptarea vizitei lui Pelosi”… 

Cu alte cuvinte SUA mai deschide un front: după războiul „proxi” pe care-l poartă cu Rusia în Ucraina, SUA este pe punctul să mai deschidă un front în Pacific. Ultimul care a făcut asta a fost Hitler. Dacă ne uităm în istorie, cel de-al doilea război mondial nu a început atunci când Hitler a anexat Austria când a realizat Anschlussul în 1938, ba nici măcar atunci când a invadat Polonia în 1939, ci doar când a deschis al doilea front: în vest, prin atacarea Franței și a Țărilor de jos la 10 mai 1940. Și efectul pe care l-a obținut prin deschiderea frontului de vest a fost sfârșitul „Războiului ciudat” („Sitzkrieg” sau „Drole de guerre”) și mondializarea conflictului. 

Ceea ce e extrem de posibil să se întâmple și de data asta. Căci un război deschis SUA – China, deschiderea unui nou front în Pacific, va mondializa „Războiul Ciudat” ce se are loc acum în Ucraina. 

De ce ar face asta SUA?  

Este vorba despre un joc de „totul sau nimic” – v-am mai spus asta!

SUA, cu o conducere ineptă și senilă, constată că este pe punctul să piardă controlul total și autoritar asupra lumii pe care l-a exercitat în ultimele 3 decenii: Economia americană (ca cea a întregii „lumi civilizate”) este în acest moment total dependentă de țările emergente acolo unde au externalizat producția a tot și a toate – deci este într-o situație limită, iar însuși sistemul monetar internațional este puternic afectat de apariția schimburilor internaționale în Yuani și Ruble – de unde și pericolul major ca Dolarul să devină doar o „altă monedă de schimb”. Și asta ar însemna sfârșitul Marelui Imperiu American… fapt care nu poate fi acceptat de actuala conducere a SUA, care va rămâne în istorie ca fiind Generația Care a Pierdut Imperiul.

În lipsă de soluții, SUA va apela la singurul domeniu în care încă mai deține supremația: forța militară. 

Este ultima carte. Dacă o va juca prost, pierde tot, imediat. Dacă va învinge în acest Nou Război Mondial, va continua planul de Globalizare pe care l-am văzut pus în aplicare în ultimii zece ani. Și va păstra hegemonia asupra lumii, hegemonie pe care va încerca să și-o întărească în viitor prin intermediul Inteligenței Artificiale.

Pe de altă parte, dacă SUA renunță la planul de a o trimite pe d-na Pelosi „Pearl Harbor” în Taiwan… ar însemna că recunoaște China ca fiind o mare putere mondială, o putere care determină schimbarea unor decizii de politică externă ale Washingtonului! Ceea ce ar însemna că acceptă să piardă lumea la „masa verde”… ceea ce e puțin probabil.

Cert este că Imperiul American este probabil în cea mai delicată situație din ultimii 75 de ani: slăbit de „corectitudinea politică”, vlăguit de „revoluția trans-orice” și secat de corupția instituționalizată și de corporațiile care dictează politica de la Casa Albă, Imperiul American pare că își joaca azi ultima carte. 

Sper doar să nu fie cartea războiului.